-Aiko!Stai!Cea care ma striga era Carina cea mai buna prietena a mea.M-am oprit asteptand-o. Numele meu este Aiko Mitsuki.Am 16 ani si sunt o eleva obisnuita.Cel putin asa parea.Am parul argintiu lucru care ii facea pe unii sa ma creada mai batrana.Am ochii gri deschis.Multi ma ignorau si isi bateau joc de mine...toti inafara de Carina care ma ajutat mereu la bine si la rau. -Unde te grabesti asa?ma intreba ea gafaind cand ajunse langa mine. -La scoala!Unde alt undeva?ii spun eu in gluma. -La intalnirea cu vre-un baiat? -So crezi tu ca ar exista vre-un baiat care sa vrea sa iasa cu mine! -Dar trebuie sa recunosti ca esti draguuutza!De ce esti asa negativista? -Am parul argintiu deci multi ma cred ciudata! -Eu nu te cred ciudata! -Mai bine spus:tu esti singura care nu ma crede ciudata! Acuma intram pe poarta scolii.Ma uitam la Carina si din neatentie dau peste cineva.Cadem amandoi la pamant. Cand am ridicat privirea spre cel peste care am dat.Era Yuki!Cel mai dragut baiat din scoala!Toate fetele il doreau. Simteam cum pamantul se despica in doua.Toti cei din curte se uitau in directia noastra. El se ridica inaintea mea si imi intinse o mana sa ma ajute.M-am trezit din vitare si am acceptat sa ma ajute. -Imi pare rau!Sunt neatenta.Nu vroiam sa te daram!incep sa ma balbai. -Nu-i nici o problema.spune el zambindumi dulce. Am lasat capul in jos si el a plecat.Carina se uita la mine cu ochii mari.De fapt toti se uitau la mine ca la ultima faptura de pe pamant. O fata cu par roscat se apropie de mine. -Fetito ce-ti veni sa te dai la Yuki??vorbea pe un ton serios si amenintator.Imi era teama de ce era mai rau. -Eeee...eu...nu am facccut nimic!incep eu sa ma balbai. -Ei bine sa nu se mai repete!Toata lumea stie ca Yuki este ocupat de mine! La replica asta Carina nu se mai abtinu si incepu sa urle la fata roscata: -Da cine te crezi tu!Yuki nu a ales pe cineva!N-ai nici un drept sa il revendici asa usor!Si Aiko n-a facut decat sa se imiedice nu poti sa dai vina pe ea asa repede! -Nu trebuie sa zbieri asa! -Da ma rog cine esti tu? -Eu sunt Mika Amirashu.Vedeta scolii! -Da cine te-a facut pe tine vedeta? Eu ma uitam la ele nestiind ce sa spun.Dar cand am vazuto pe Carina ca vrea sa sara la bataie am incercat sa o opresc. -Hai Carina sa mergem in clsa!Nu se merita! -Dar..dar...! -Haide! -Asa!Fugiti!ne striga roscata din urma. -Mai taci!ii raspunse Carina si ma trase in pas grabit spre clasa.
Orele trecura greu dar in sfarsit veni si momentul de plecare dar Carina tot era nervoasa. -Cum poate sa il revendice ea asa usor? -Nu stiu. -Da cine naibi se crede? -Nu stiu. -Daca o mai prind o..o.. . -Asa sa fci! Asa am tinut-o toata ziua si nici nu mai ascultam ce spune. Stiam ca ea era una din fanele lui Yuki dar nu prea o arata. Eu credeam ca Yuki e un baiat dragut.Dar poate din cauza popularitati va deveni inganfat.Dar era putin probabil. De cand eram in generala el ma aparat cand lucrurile deveneau mai grave.Din ce motiv...chiar nu stiu.De un lucru sunt sigura!Ca faptul ca ma apara nu ma ajutat sa imi fac prieteni.Toate fetele credeau ca il plac pe Yuki ... dar nu era adevarat....cel putin asa cred. In prezenta lui ma simt ciudat..dar nu cred ca este tocmai dragorte. -Pamantul spre Aiko!Ne receptionati?Carina ma striga de la cativa metri distanta.Eu era in spate privind cerul albastru presarat cu norisori pufosi. -Scuze...doar ma gandeam.spun eu mergand cu pasi mari catre ea. -Nu cumva te gandeai la Yuki?Sa sti ca daka il placi eu nu ma supar! -Nu cumva te-a lovit mingea de volei prea tare?spun eu facand referire la faptul ca a fost lovita de o minge de volei la ora de sport azi.Yuki imi este doar prieten...sper...dar asta nu conteaza nu tin la el mai mult decat ca prieten. -Inteleg.spune ea nu prea convinsa. Dupa cativa metri de mers in liniste am ajuns la casa Carinei. -Esti sigura ca nuvreai sa vin cu tine pana acasa?spune ea uitanduse in lungul drumului.Se pot intampla multe! -Oi fi eu bleaga dar nici chiar asa!spun eu zambind si plecand.Ne vedem maine! -Da ne vedem maine!spuse si ea intrand in casa. Mergeam incet spre casa ingandurata.Pe nesimtite eram in fata unei vile cu doua etaje data cu var alb. Am intrat in casa linistita. -Buna!Am venit !strig eu spargand linistea.Dar nu ma intampina nimeni inafara de ecoul meu. Ma descalt usor gandinduma unde puteau fi ceilalti locatari ai casei.Parintii mei sigur erau la servici.Fratele meu Mark era plecat la facultate.Sora mea Kikio sigur era in parc.Si mica Mizure trebuia sa fie la lectiile de dans. M-am dus in camera si dupa ce m-am schimbat m-am apucat de teme.Le-am terminat repede ca nu erau multe asa ca ma duc sa vad cand vin parinti. Prima apelata fu mama. -Alo?Mami?spun eu incet. -Da Aiko!Ce faci? -Bine am venit de la scoala!Azi am avut... -Da draga...dragut....sa sti ca in seara asta stau toata noaptea asa ca nu voi veni acasa.Si nici tatal tau. -Aaa...ok. -Si Mizure a ramas la o colega. -Bine.spun eu cu glas pierit. -Si Kikio o sa doarma si ea la o prietena.Daca ai nevoie de ceva numerele de urgenta sunt in bucatarie!Sa ai grija ce mananci!Si....a scuze trebuie sa inchid.spuse ea grabita. -Dar vroiam sa iti spun ca....dar nu am timp sa termin ca ea inchisese deja telefonul...am primit carnetele de note. AM pus telefonul jos si m-am trantit in pat cu o perna in brate.Ca de obicei...nu era nimeni acasa sa ii pot spune ce simt.Toata lumea era plecata..doar eu stau singura acasa. M-am ridicat si am luat in mana un iepuras roz pe care il aveam de la 3 ani. -Fiku!Azi am primit carnetul de note!Sunt prima pe clasa!Si astazi m-am impiedicat si l-am daramat pe Yuki din greseala.El nu sa suparat.Dar a venit o fata si sa luat de mine.Parca o chema Mika.Dar Carina mi-a luat apararea.Si Carina o tot insista ca il plac pe Yuki.Dar eu nu stiu ce sa mai cred. Stiam ca sunt ridicola vorbind cu o jucarie dar pentru ca toti erau plecati el era singurul pe care ma puteam baza ca este acolo cand am nevoie. -Il pac pe Yuki dar doar ca pe un prieten.Dar totusi ma simt ciudat in prezenta lui...m-am lasat pagubasa si i-am povestit ce sa mai intamplat azi. Dupa ce am mancat m-am schimbat intr-o pijama larga si am verificat usile si ferestrele sa fie incuiate.Apoi m-am bagat in pat.
Sunetul ceasului ma trezi din visare si ma anunta ca o noua zi era pe cale sa inceapa .Am oprit incet alarma puternica si m-am ridicat din pat. In aer se simtea o presiune stranie si ma trecu un fior rece. M-am indreptat spre baie unde am dat drumul la robinet.Mi-am udat chipul cu apa rece sa ma pot scula. Am luat un prosop si mi-am sters apa de pe fata.Cand am ridicat privirea spre oglinda am vazuto... Era o umbra mare si intunecata pe perete.Am ramas paralizata nestiind ce sa fac.Mi-am intors incet capul spre peretele din spate dar nu mai era nimic.Nici in oglinda nu se mai vedea asa cam respirat usurata si am fugit la mine in camera. M-am imbracat repede in uniforma si mi-a facut geanta. Fara sa ma uit la casa am fugit spre locuinta Carinei candinduma cum sa ii zic.Dar dintr-o data ma lovit realitatea si m-am oprit in mijlocul drumului. Sa vezi umbre?Nu este un lucru normal.Daca ii spuneam Carinei poate incepea sa ma creada si ea ciudata.Poate avea sa fuga de mine crezandu-ma posedata. Imi venea sa plnag.Nu mai stiam ce sa fac!Nu aveam cui sa ii spun. Era dimineata dar nu era nimeni prin zona.Ciuat!De obicei este destul de aglomerat pe la ora aceea. M-am uitat in jur dar nu se vedea nici urma de persoane.Casele ce margineau drumul pareau parasite . Incepeam sa am un sentiment straniu ca sunt urmarita asa ca m-am uitat mai atent in jur si am vazut la un colt de strada pe cineva fugind. M-am speriat si am luat-o si eu la fuga spre casa Carinei. -Unde ai fost de ai intarziat!?!Si de ce ai fugit atata?ma lua in primire ea. -Scuze..dar mi-a luat ... ceva sa ma pregatesc... spun gafaind de la alergat. -Tie de obicei nu iti ia mult sa te pregatesti! -M-am trezit tarziu . -Aha!spuse ea neincrezator masurandu-ma din cap pana in picioare.Ar fi bine sa plecam ca sa nu intarziem . Pe drum atmosfera se destinse simtitor dar totusi aveam senzatia ca suntem urmarite. Odata ajunse in curtea scolii m-am putut relaxa din cauza ca in acea aglomeratie nu aveam cum sa ma mai simt urmarita. Din cauza intarzierii nu am apucta sa intram in curte ca si suna clopotelul ce ne anunta ca e timpul sa intram in clase. Eu stateam cu Carina in primele banci caci nimenu a vrut sa stea langa mine. Yuki statea in bancile de langa. Nu dura mult ca veni si profesoara .. dar era urmata de inca o persoana. Era un baiat inalt cu parul roscat si ochi verzi.Era asaa dragut. -Copii!De astazi veti avea un nou coleg.Acesta este Yuri Achimiki . Tu vei sta in locul carinei langa Aiko. Ce?Langa mine?De cand hotara ea asta?Mi-am lasat incet capulk pe banca vrand sa plec de acolo. Baiatul avea o privire rece si indepartata.Se uita la mine ciudat apoi se aseja ascultator.Pe Carina o puse langa Yuki dar ea tot se uita la mine ingrijorata dar eu m-am straduit sa ii arunc o privire linistitoare dar nu eram sigura ca mi-a reusit. Pe parcursul orei ma tot trecut un fior rece si cand n-am mai reziostat am cerut permisiunea sa merg la baie. Am mers incet pe holurile pustii pana la baile scolii. Stateam in fata oglinzii uitandum-a intr-un punc din spatele meu.Era un mic punct negru pe podea.Ma uitam himnotizata la el pana incepu sa se mareasca .Se marea cu viteza pana se facu de aceeasi marime cu peretele. Mi-am intors privirea spre umbra dar la fel ca dimineata a disparut.Incepusem sa tremur nestiind daca am inebunit sau ce vad este realitatea. Ma tineam cu mainile de chiuveta straduindu-ma sa nu cad pe podea.M-am uitat la reflectia mea din oglinda dar spre surprinderea mea nu mai era acolo. Mi-am dus mainile la gura straduindu-ma sa nu urlu.Am indreptat una spre suprafata rece . Cand pielea mea intra in contact cu oglinda aceasta se transforma parca in apa.Mana imi intra pana la incheietura in oglinda . Am stat asa cateva clipe incercand sa ma misc , dar nu puteam , ramasesem paralizata. Minutele treceau greu pana am simtit dintr-o data cum o forta necunoscuta ma tragea in oglinda. Parca pluteam in spatiul nesfarsit. Dar am simtit cum aterizez pe o suprafata tare. Parca ma intorsesem in baie dar ma indoiam de asta . Culorile vii pierisera devenind numai alb-negru. Ma speriau toate acestea si nu aveam nici o explicatie pentru ce se intampla. M-am ridicat dar am ajuns in fata unei persoane.Era o fata alb-negru dar cu ochii albastri stralucitorii dar foarte tristi. Aceasta deschise gura si spuse doar : -Ajutor! Dupa aceea am fost absorbita inapoi in lumea mea colorata.M-am uitat in jur dar nu se vedea nici urma a ceea ce se intamplase. Am fugit repede spre clasa sperand sa nu fiu certata ca am stat atata.Dar spre uimirea mea nimeni nu spuse nimic. M-am asezat agitata in banca si am inceput sa imi iau notite.Uitasem chiar ca am un coleg nou de banca.
***
-Ce-i cu tine de esti cu capul in nori?Este cumva din cauza colegulu cel nou? ma intreba Carina incercand sa descopere ce s-a intamplat de ma purtam asa ciudat. Toata ziua evitasem sa intru in baie sau sa raman singura in prezenta pustiului cel nou. -Ai o imaginatie tare bogata Carina!spun eu afisand un zambet vesel. Dupa ce mi-am luat la revedere de la ea am plecat in graba spre casa. Spre fericirea mea acasa se aflau si Kikio si Mizuro. Le-am salutat repede si am fugit la mine in camera.L-am luat in brate pe Ficu si ca de obicei i-am povestit ce sa intamplat astazi .Absolut totul. La lasarea intunericului m-am bagat in pat si am adormit.Dar de data aceasta n-a fost un somn linistit.AM avut un vis ciudat. Eram intr-un luminis alb-negru linistit dar trist.Totul era trist si mohorat.Dintr-o parte mai intunecoasa aparu din nou acea fata si imi intinse un lant cu o npiatra mov pe el. Cand am intins mana si l-am atins m-am sculat brusc din visare. Dar spre surprinderea mea tineam in mana medalionul!
